marți, 15 decembrie 2009

Mircea Dinescu/Balada celui plecat




Am iubit urite dar destepte
si frumoase fara capatii,
n-am avut iubirea cea dintii
n-a avut rabdare sa m-astepte.
Ingerul ca unghia intoarsa
mi-a crescut in carne dimpotriva,
mi-ati adus la nastere coliva
si la groapa dric cu cioc de barza.
Zilele bolesc pe-aici ca anii,
anii - zilieri trecuti prin ferma.
Va uitarati cu binoclu-n sperma
cum vislesc stramosii mei, tiganii.
Haida-de!
De-a lungul si de-a latul
m-ati vinat cind nu eram acasa.
Chiar si-acum cind stau intins pe masa
eu sositul rid de eu plecatul.
Plingi in coltul magaziei
si lacrimile-ti ramin in pinza paianjenilor
mirati de-asa muste amare.
O slujnica din secolul trecut
se piaptana fericita in pragul unei case
cazate chiar ieri la cutremur.
Nu poti face nimic
pentru copilul smintit ascuns in boscheti
ce scoate scintei si funingine pe gura
ca un vapor cu zbaturi.
El e aidoma oului
cu aura pe dinlauntru.
Daca i-ai atinge macesul din preajma
ai cadea electrocutat.
Cumpara un ziar si taie-ti mina dreapta
cind vor intra cu buldozerul in cronica lui Neculce,
sau asteapta asteapta asteapta
sa-ti creasca in brate o piine mai dulce.
Autobuzele parca au bube
parca au riie
ziua visez hulube
parca au jeragai
seara tamiie
dimineata malai.

In cantine lingurile imita scincetul de tramvai,
duhul bromurii sfinte pluteste peste cesti.
Sub tevile de canalizare risul fetelor
zguduie soldatii de caramida.
Onanistii lasa luna gravida
mingiind pulpa trompetelor.
Ia si tu o supa pina la prima statie,
atit de limpede ca se vede prin ea starea de gratie
si bunastarea.
Vino moarte si presara pe noi sarea.

Niciun comentariu: