sâmbătă, 27 decembrie 2008



HAIKU
In gradina japoneza au cazut toate frunzele.
Fosnet de aripi in vazduh;
Inca n-au cazut toate pasarile.

HAIHUI
Tot ce ai spus ieri a inghetat sub poduri
Zace pe fundul lacului ce ai spus ieri
Cuvintele putrezesc mai repede ca orice frunza
Deci, la primavara, nu le mai cauta pe aici!

vineri, 12 decembrie 2008

Fotografia zilei


The photo of the day: The trees can retain 20 kgs of dust each. Do not chop down the trees! Please recycle the paper! ( Public campaign in Herastrau Park, Bucharest)

vineri, 28 noiembrie 2008

Omar Lara/chilean poet/No llegan cartas/Nu mai sosesc scrisori

photo: 15.media.tumblr.com
En mi casilla de correos crece el musgo /In cutia mea de posta cresc licheni
y los pajares pasean /iar pasarile se preumbla
como el diablo en su casa /ca diavolul in propria casa
haciendo tintinear secos colgajos /facand sa zornaie pastai uscate
sacandome la lengua cuando miro /scotandu-mi limba daca le privesc
sus lenguas de pajaros secos. /limbuta lor de pasari costelive.
La ultima vez cagaban y graznaban /Mai de curand gainatau si croncaneau
y armaban un nidito mas bien estrafalario. /si construiau un cuib cam aiurit.
Algunas aranas tejian una red /Paianjenii teseau o plasa
entre los vidriecitos y los fieros /printre bucati de sticla, fierarie
confecctionabam sus complicadas figuras /tot migaleau la forme complicate
tratando de deformarlas al maximo. /preocupati sa le sluteasca-apoi temeinic.
Ese es el panorama Senor Cartero /Iata privelistea Domnule Factor
Senor Administrador del Correo /Domnule ce posta o distribui
ese es el panorama /iata privelistea
Le aseguro que me saca de muchos apuros /Te-ncredintez ca imi inlatura belele multe
esto de ne recibir una letra. /faptul de-a nu primi nici o scrisoare.
Ahora(tranquilamente)salgo de mi departamento/Acuma (linistit) ies din apartament
silbando un paso doble /fluier un paso doble
tratando de no pisar los charcos /cercand sa nu calc in baltoace
y no mojar mis piernas ortopedicas. /udandu-mi ortopedice picioare.

marți, 25 noiembrie 2008

Sora


Ea a venit de departe
Si va pleca si mai departe,
Pe aici fiind doar in trecere
Vorbeste o limba impleticita,
Innecandu-se in siflante si aspirate.
Ma uit la ea ca si cum as privi in ochiul meu
Si as vedea capatul primei lacrimi.
Impreuna cu ea merg in picioare si de-a busilea
Si mi se pare ca sunt intr-un loc in care altfel
n-as putea ajunge niciodata
Acolo unde e acum, imi doresc sa fiu si eu candva
Ca sa ne mai putem juca de-a maimutele –
Sa ma stramb la un inger, el sa se strambe la mine
Si sa ma trimita la culcare.

joi, 20 noiembrie 2008

Happy birthday!


Exista in apropiere cineva care are nevoie de o jucarie si care asteapta sa te tii de cuvant, cineva care nu vrea sa vina sa stati pe intuneric. Te va lua intotdeauna prin surprindere cineva care te cheama sa-ti spuna ca ii e mai frig decat ti-e tie, ca nu exista nimeni care sa-i spuna Noapte buna! Calatoria pe care o are de facut e mai lunga decat a ta, mai grea.Cineva e mai aproape decat crezi! Numai tu esti intotdeauna prea departe, prea departe de tine insuti ca sa-ti mai pese de cineva. Happy birthday to you!

joi, 14 februarie 2008

Hera Isabela in tara blogurilor


Cateodata ai parte de amici cu totul si cu totul neasteptati pe mess. Vorbeam acum cateva zile cu o persoana foarte tanara, aproape neverosimil de tanara pentru mine, aflata la vremea examenului de Capacitate de pe vremea bunicilor. La prima vedere nu parea sa aiba vreun talent deosebit la scris, dar ca intotdeauna aparentele inseala. Am descoperit in Hera Isabela o persoana dispusa sa-si povesteasaca intamplarile cu nonsalanta si umor, specifice varstei pe care o are. Inutil sa va spun ca citind jurnalul tarii-soarelui-rasare, asa cum si-a numit blogul, va veti molipsi de pofta de viata si va veti aminti cat de nerabdatori erati la varsta copilariei sa terminati de mancat si sa va apucati din nou de povestea pe care ati abandonat-o inaintea cinei.
Majoritatea articolelor rememoreaza calatoria recenta a autoarei in Japonia, Tara Soarelui Rasare, desi termenul recent mi se pare aproape redundant folosit cu privire la un om atat de tanar. Va invit sa cititi acest blog accesind linkul http://tara-soarelui-rasare.blogspot.com/, precum si blogul lui Adrian Nastase la http://nastase.wordpress.com/ pentru ca am promis ca o sa-l dau aici.
Ii urez succes Herei Isabela in demersurile ei in ale scrisului si un placut Valentine's Day!

marți, 12 februarie 2008

24

Vanzoleala mare la examenele de la Autogeneral! Cine a fost acolo stie de ce. Spatiu insuficient pentru toti candidatii, locul stramt, cam ca atunci cand intre ultimul punct si prima litera a cuvantului care urmeaza ai uitat sa pui spatiu.Cam asa ceva. Organizare made in Romania, adica dezorganizare. O suta de persoane intr-o sala neincapatoare. Douazecisisase de intrebari, unele dintre ele nu-si vor gasi raspuns niciodata. Important e sa raspunzi corect la 22. Intre o jumatate de ora si doua ore de asteptat afara inainte sa intri in sala, si tot cam atat dupa ce iesi, asteptand rezultatele. In curte alte cel putin o suta de persoane care au meseria sa astepte. Cel putin trei politisti supraveghetori, dintre care cel putin unul face bancuri lipsite de haz. Cel mult unul face glume simpatice uneori si e binedispus. Cel putin unul are chelie, cel putin unul dintre ei vorbeste intotdeauna prea incet. Unul dintre ei este intodeauna un bun pedagog, pentru ca el iti explica ceea ce sa scrii in Anexa chestionarului. Ceilalti doi vor fi intotdeauna in pom, daca primului ii suna telefonul si trebuie sa plece la apelul sefului lor, pentru ca nu vor fi in stare sa repete ceea ce a spus primul. Unul va spune in soapta ca tot ceea ce trebuia spus, s-a spus. Unul va scrie pe tabla (cel care nu se pricepe deloc sa vorbeasca), data reexaminarii. Altul o va comunica oral, dar gresit, pentru ca cineva a uitat sa sterga de pe tabla data reexaminarii trecute. Unul dintre ei va fi mai catolic decat ministrul de interne, pentru ca va spune sa bagati in buzunar orice petic de hartie deoarece ciornele sunt interzise.
Hai ca azi intru mai devreme. Doar o jumatate de ora de stat in frig. Ce noroc!
Comisia a patra, numarul opt. Aha...Chestionarul 24. Parca imi sunt cunoscute intrebarile. Da...chiar binisor...Fac bine la unele la care greseam nu cu mult timp in urma. Gresesc la ceva simplu. Astept afara de la 9 pana pe la 12. Dar... 22. E bine. M-am calificat. Dar despre traseu poate cu alta ocazie. Multa bafta!

vineri, 25 ianuarie 2008

De ce scriu

Inaine cu cateva zile sa ma hotarasc sa scriu in acest blog, cineva ma intreba: "Bine..bine, dar ce o scrii daca te apuci de el?" N-am fost prea promt in raspunsul meu atunci, dar, mi-am zis, voi gasi eu, nu e necesar sa scriu in fiecare zi. Si pana acum, slava Domnului, nu am avut ce sa-mi reprosez. Scriu in primul rand pentru mine, nu ma intereseaza sa am audiente similare cu ale domnilor Iliescu ori Nastase. Nici n-as putea, in primul rand pentru ca, cucuvea, gainatz, rogojina...nu am avengura amintirilor de la Moscova sau de la Cotroceni ale primului, si nici matusi celebre ca ale celui de-al doilea, mai nimerit totusi la Externe decat actualul ministru, gainatz, PNL, praf in caltabosi. Acesti domni care ne respecta nici cat pisica ceea ce a ingropat, cu toata experienta lor politica castigata impotriva poporului pe care cu dezonoare si scarba il reprezinta in UE, nu sunt un reper pentru mine. Cel putin atata timp cat acest guvern avid de bani, confunda mediul cu rabla si taxa europeana cu manaria gen Remes. Dar cam atat cu analiza politica pentru azi. Cititi-l pe adrian Nastase pe blog. Promit sa pun link-ul data viitoare!

joi, 17 ianuarie 2008

O zi ca atatea altele


foto: www.marknheatherbuckwalter.blogspot.com

Fiecare zi e ca o tara straina pe care incerci sa o descoperi odata cu primul suvoi de aer care iti intra in piept. Nu ai de unde sa stii cat timp si cat de mult te-a influentat mireasma aerului cand te-ai trezit dimineata si ai iesit afara si daca o vei tine minte dupa aceea. Daca ti-ai adus aminte de o dimineata la un moment dat, e posibil ca aceea sa-ti fi ramas in memorie tocmai datorita acestei guri de oxigen pe care ai luat-o fara sa fii constient, gandindu-te la ce vei face in vara asta, pe unde vei merge si ce oameni vei intalni sau pur si simplu lasand apa sa curga peste sangele care protesteaza sub pielea adormita. Te-ai trezit cu gandul sa faci ceva ce n-ai mai facut, desi iti doreai de mult, tare de mult, nici nu-ti mai amintesti de cand. Te-ai trezit intr-o alta zi, straina, inca una din atatea altele. Iti vei aminti ca in dimineata aceea cineva te-a invitat sa petreceti cateva ore alergand prin padure, patinand sau admirand mireasma teilor. Iti vei aminti de asta toata viata, il vei iubi pe acel prieten, vei alerga inca o data prin padure, vei patina printre toti oamenii aceia printre care ai patinat atunci, vei scoate din minte exact coala aceea pe care este presarata ca intr-un ierbar, polenul zilelor in care v-ati plimbat pe langa tei. Iti vei dori sa alergi cu disperare in calea acelor amintiri si chiar vei incepe s-o iei la goana, descult si in pijamalele tale albastre in carouri albe, ca un paienjenis de ploi intr-un amurg de vara tarzie, sa-ti intalnesti pretioasele clipe de odinioara. Cand vei vedea talpile ude si smocurile de iarba iesind printre degetele batjocorite de pietre si ciulini, le vei duce ca intr-un ritual initiatic catre nari ca sa iti dai seama cat de departe ai ajuns. "Mai trebuie sa mai alerg", iti vei spune. "Peste un deal si o vale vor mirosi intocmai ca aerul din dimineata aceea. Si cand, intr-un tarziu, vei ajunge acasa in noaptea aceea, coplesit de cate iti vei fi adus aminte peste zi, te vei uita la picioarele tale ca la niste nepretuite, neverosimile relicve.
Si vei incepe sa-ti amintesti din nou.

marți, 15 ianuarie 2008

Placeri simple


Zapada acestei ierni, bogatia ei, chiar si arborii acestia impovarati de chiciura, prietenii mei, nu multi in orice caz, dar oameni pasionati de meseria lor, interesati sa cultive prietenia, desi conditiile nu sunt prea bune pentru asta, imi dau un sentimentul ca pot reveni la normal, chiar daca trec prin momente dificile. Cu unii, inevitabil, trec prin perioade de raceala, cu altii simt ca nu as putea sa am asa ceva niciodata, iar cu cei cu care am avut astfel de momente, nu tin pica. Nici eu nu sunt genul asta, dar se intampla, mai ales pentru ca fiecare are un drum, o misiune, altele decat ale celorlati si ne despartim, optimistii ar spune vremelnic.Televizorul ne retine atentia cu uluitoare cazuri de disparitie, stirile sunt pline de lucruri negative, messengerul e plin de prieteni virtuali, de apropieri si de despartiri. Dar despre mess. cu alta ocazie poate. Pentru acum, va rog, DND. Mai vorbim!

miercuri, 9 ianuarie 2008

Razboiul













foto: http://www.opednews.com/

Din simpatie pentru soarta refugiatilor irakieni, aflati in numar mare in Siria si in alte parti ale lumii, victime ale razboiului din Irak, va propun cateva versuri scrise in 2003. La data respectiva televiziunile relatau despre existenta unui blog al acestui/acestei Salam Pax, care zugravea in cuvinte miscatoare tabloul acelor zile.




for Salam Pax from Baghdad



The air you breathe is ash and dust,
your hair is seeping on your shoulders,
touching the keyboard in it's fall.
Don't write anymore-
the tanks are coming into the town.
Let your hand to collapse in the room's dust;
Your thought is the last redoubt, the last intimacy
who will not be violated ever
neither by these nor by the others.

April 2003

luni, 7 ianuarie 2008

Multumesc, Raluca!

Ieri am trecut peste un ger cu adevarat al Bobotezei: -4C maxima.
Odata cu trecerea timpului iti dai seama care iti e prieten si care nu, care rude iti poarta sambetele pentru nu stiu ce si-au adus aminte si deodata nu-ti mai dau nici un semn de viata, nici macar de Anul Nou. Halal rude! De Sf.Ion, intamplator e si ziua mea. Suntem aproape 2 milioane cu acest nume sau derivate din el in Romania. Adica astazi isi serbeaza ziua, pe langa Ion si Ioana, si Oana si Onutz, si Onel si Ionela, si alti oameni al caror nume aduc aminte de diminutivele copiilor. Si totusi, in aceasta zi in care rude mai apropiate par ca te uita doar ca sa-ti arate dispretul pentru o fapta de-a ta, imaginara sau nu din trecut, exista si oameni, aparent mai departati, cel putin ca legatura sangvina, care trimit mesaje in care, desi prezent, kitschul nu te supara deloc, ba chiar e placut. Seamana cu o perna din bucataria bunicilor, pe a carei fatza sunt cusute, cu rosu si albastru, pisici dolofane, cu pampoane impozante, ingeri bucalati, fazani gata sa-si ia zborul, si care au intotdeauna un mesaj menit sa relaxeze: " Dumnezeu sa-ti de-a un curcubeu in fiecare furtuna, un zambet in fiecare lacrima, o binacuvantare la fiecare pas, o promisiune in fiecare grija si un raspuns la fiecare intrebare. La multi ani! "Multumesc, Raluca!La multi ani si tie!

sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Ce vrea sa fie o substituta

Anul trecut, din primavara pana-n toamna, adica aproximativ cinci luni...hahaha...din martie, deci cu gandul tot la April, si pana in septembrie ( cand se termina sezonul la produse gonflabile si vine perioada retururilor), s-a intamplat sa ma duc la un interviu pe B-dul Unirii, la o firma importatoare de bagaje. Nu insist, de toate felurile...de la ghiozdane de gradinita pana la ditamai valijoarele. Am lucrat cu oarecare placere pana la un moment dat, cand mi-am dat seama ca eram FRAIERUL. Valizele mele erau luciu de curatenie, cel putin in momentele cat eram eu in magazin ( am lucrat in Metro si in Selgros, ambele din Baneasa si doua saptamani in Carrefour, aceeasi zona), dar D-na Marilena, o doamna de trista amintire, sef-adjunct raion Textile Selgros Baneasa ( "substituta" se numea oficial -"Sefa de raion sau substituta raionului Textile este rugata sa se prezinte in biroul BTL", sunau cel mai adesea anunturile prin statie), ma turna la firma ca stau degeaba. Avea un dinte impotriva mea si o placere perversa sa semneze biletul de calificative care era inmanat fiecarui lucrator extern la intrarea in program. Seful de la firma, desi un pic cam sifonar (vorba unei colege), "n-a pus botul" la o atare daravela, cunoscandu-si partenerii din experientele anterioare ( apropo, in Selgros, nu poti scoate un vant fara sa stie seful, ca sa-l citez pe directorul de vanzari de la firma, sa-i spunem Cristi). In plus aveau ei o pasiune pentru mine, dar una la fel de perversa ca si placerea substitutei. Imi tot spuneau declaratii de dragoste, stiti cum sunt astea, avem nevoie de tine de nu mai putem, dar iti dam cel mai mic salariu din turma. Azi asa, maine asa...Vazand eu mitocania, mi se cam luase de orele lor suplimentare. Adica pen' ce sa stau noua ore..pen' cine? Pen' Cristi de la firma si pen' Marilena din Selgros? Duca-se! Si dus am fost pana in ziua de azi. Am intalnit in aceeasi toamna oameni deosebiti cu care am si niste planuri comune si pe care nu i-as fi intalnit daca ramaneam in patria substitutelor numita Selgros.

miercuri, 2 ianuarie 2008

La An Nou, daruri noi sau unde e Elodia?

Daca Elodia s-ar afla zilele acestea in Franta, sigur n-ar gasi-o nimeni. Nu numai pentru ca transportatatorii sunt in greva de aproape o saptamana, dar pentru ca se anunta greve si din partea profesorilor si a postasilor. Si poate, mai ales, pentru ca se crede ca SPP-istul Ilie a rapit-o in Afganistan. Studentii grevisti din Paris au lasat in urma disputele pe tema grevei feroviarilor si s-au impartit in tabere distincte pariind, unii ca Elodia va fi gasita pana la Craciun de “detectivul- lui- peste”, Martin, altii ca Lazarus nu va mai aparea un an de zile pe nici un post de televiziune.
OTV-ul ar trebui s-o caute in haosul de pe strazile Parisului mai degraba, decat in intersectiile Nurnbergului, desi un corespondent al ziarului “Il Giornalino” a relatat in editia de ieri a ca ar fi fost vazuta la Roma, intr-un jeep negru, incercand sa loveasca un politist care-i facea semne disperate sa opreasca. O telespectatoare din Iasi care urmarea CNN live, a telefonat aseara la un post tv si a povestit ca a recunoscut-o printre supravietuitorii ciclonului care a lovit Bangladeshul, ratacind pe tarm cu o carte de vizita in mana dreapta, nu…stanga, nu mai stie sigur, dar ca se distingea clar adresa de la cabinet. La un moment dat cineva a impins-o in apa dupa care au bagat publicitate. O stire de ultima ora anunta ca politia din Nikolskoye (Rusia) ar fi recunoscut ca o anume Elodia Marilena Ghinescu, aflata si in baza de date a Interpolului, a avut legaturi cu seful unei sectei crestine din Rusia care se afla baricadat impreuna cu 16 adulti si patru copii in niste grote de la marginea localitatii asteptand momentul Judecatii de Apoi.Totul s-ar fi terminat in momentul in care cetateana romanca a avut un conflict de opinii si s-a dus sa astepte sfarsitul lumii intr-o baraca de tigani romani de la periferia Bolognei.
PS. De Craciun, politistul Cioaca a declarat ziaristei care consemnase acum o luna ca Elodia se afla in Cosmos, ca a primit o felicitare si un ceas de la Elodia, dar ca nu poate sa faca public continutul mesajului, pentru ca ar aduce atingere sigurantei nationale. Ceea ce a putut spune D-l Cioaca este ca ceasul era oprit la ora 23 in data de 29 august 2007, anunta OTV pe crol-ul emisiunii DDD.
Comentariu scris in timpul grevei din sectorul public din Franta noiembrie 2007, actualizat

Mango si intelectualii italieni

Intr-un loc nu prea indepartat de patria lui natala, Mango se trezeste intr-o buna zi ca ii este din ce in ce mai greu sa iasa din casa. Orasul in care traieste este la o aruncatura de bat de Napoli, centrul prostitutiei europene in perioada medievala. Dar Benevento nu mai e pentru el un vant prielenic, ci un vant rece care sufla din nord si care il indeamna sa se intoarca acasa. Pentru ca nu stie cu exactitate ce se intampla la Roma, pentru ca nu intelege de ce trebuie sa se ascunda si de ce i se spune sa mai ramana, cand privirile pe care le intalneste zilnic ii spun sa plece, evadeaza. Asa cum a incercat sa evadeze din Romania, evadeaza acum din Italia. Nu-i spune nimeni ca este captiv, e de ajuns ca o simte. O simte pe strada, in metrou si in autobuz cand e nevoit sa vorbeasca la telefon, o simte in statia de imbarcare in autocar atunci cand e scuipat si i se striga "zingarii!" sau "talibanii!". Aceasta e rasplata pentru visul lui, un vis pentru care ar munci oricat de mult, pana la epuizare, asa cum a facut-o de multe ori in ultimile luni. Vrea sa se intoarca inapoi cu un Fiat nou-nout. Dar in ultima saptamana isi da seama ca nu mai poate iesi pe strada, ca trebuie sa se ascunda si asta depaseste capacitatea lui de intelegere. Stie prea bine ca aceasta situatie ii are in spate pe “parlamentarii” lor, prinsi in campanii electorale, dezlantuiti in manipulari de presa, in lupte interne din care cineva trebuie sa iasa infrant.De data asta vor iesi pe usa din dos imigrantii ilegali, dar nu marocanii sau albanezii, ci specia cea mai vanata in zilele acestea cu o ferocitate nejustificata si xenofoba, o masa folosita acum in lupta electorala: romanii. Romanii din baraci, mai ales cei de etnie rroma, tolerati atata timp la periferia Romei, prin parcurile si prin boschetii oraselor ori direct in camp.
Ajuns acasa, el povesteste cu naduf despre tot ce a indurat acolo. Povesteste cum vor sa-i puna in carca mai multe decat a facut, pentru ca este dorit inapoi acasa. Este ajutat sa fie criminalul periculos, scandalagiul ba chiar mafiotul, atunci cand e nevoie de tap ispasitor pentru crimele mafiei sau doar ale bandelor de cartier. E indezirabilul prin excelenta al acestor zile fierbinti.
Mango da drumul la televizor si vede cum un bar din oraselul Paderno Dugnano din provincia Milano, este vandalizat de persoane carora nu li se poate distinge identitatea, dar sunt prezentate ca fiind ”cinci romani beti care arunca cu scaune si pahare intr-o scena ca in Vestul salbatic”. Aceasta caseta a camerei de supraveghere pe care nu se disting ziua si ora, este prezentata prin intermediul Italia1, trustul Mediaset, proprietatea lui Silvio Berlusconi. Primele cuvinte ale patronului barului, Angelo Salgaro, care apare cu un bandaj pe cap sunt: “Au distrus tot. Puteau sa faca tot ce doreau. Au venit cu intentia clara de a ne omori”. Intamplator sau nu, un anume Angelo Salgaro este consilier in cadrul primariei locale din partea partidului Aleanza Nazionale care face parte din coalitia de centru-dreapta condusa de Silvio Berlusconi. Mango ia un ziar si citeste despre Danut Milea, un roman ucis de doi colegi italieni in Sardu (vestul Sardiniei), pentru ca muncea mai mult decat ei pe un salariu sub pretul pietei. Romanul era un grajdar iubit de patronul sau deoarece lucra mai mult decat italienii care se temeau sa nu-si piarda slujba din aceasta cauza. A avut momente in care a simtit si el o parte din ura si invidia care l-au ucis pe baciul moldovean din Sardu. Simte toate astea si nu mai doreste sa se intoarca pe santierul de langa Benevento. “Ora Basta! “Gata cu umilintele, cu tendintele rasiste care afecteaza Italia de la moartea Giovannei Regianni. Intr-o petitie on-line a intelectualilor italieni care a adunat in jur de 1500 de semnaturi, de condamnare a acestora si a incriminarii in masa a unui popor, se afirma: “Ura si suspiciunea alimenteaza generalizari eronate cum ar fi ca toti romanii ar fi rromi, ca toti rromii ar fi hoti si criminali sau ca toti hotii si asasinii trebuie expulzati din Italia”. Dar Mango a fost plecat de mai multe ori in Italia, stie ca aceste cuvinte nu vor avea efect. Pentru el, visul s-a mai indepartat putin, a capotat in delirul invidiei si al urii. Dar nu va renunta. Urmeaza din nou Romania, ca pe o ruta care se invarte in cerc. Romania aceasta care vrea sa scape de coruptia cronicizata. Prima oprire-referendumul asupra votului uninominal din 25 noiembrie.

PS. Referendum dupa care, se vede treaba, nici Basescu nu mai e asa de popular pe cat credea. Dar, in curand, vom vota din nou. Nu pe cei care se cred vesnici si ne fac "tigani imputiti", asta e sigur! Pentru ca, oamenilor politici nu li se cere doar sa foloseasca un limbaj adecvat politic, dar si unul adecvat bunului simt. La D-l Basescu rareori le intalnim pe ambele, iar atunci cand le intalnim sunt de fatada nu de esenta. Hai Romania!
noiembrie, 2007. actualizat ianuarie2008