Zapada acestei ierni, bogatia ei, chiar si arborii acestia impovarati de chiciura, prietenii mei, nu multi in orice caz, dar oameni pasionati de meseria lor, interesati sa cultive prietenia, desi conditiile nu sunt prea bune pentru asta, imi dau un sentimentul ca pot reveni la normal, chiar daca trec prin momente dificile. Cu unii, inevitabil, trec prin perioade de raceala, cu altii simt ca nu as putea sa am asa ceva niciodata, iar cu cei cu care am avut astfel de momente, nu tin pica. Nici eu nu sunt genul asta, dar se intampla, mai ales pentru ca fiecare are un drum, o misiune, altele decat ale celorlati si ne despartim, optimistii ar spune vremelnic.Televizorul ne retine atentia cu uluitoare cazuri de disparitie, stirile sunt pline de lucruri negative, messengerul e plin de prieteni virtuali, de apropieri si de despartiri. Dar despre mess. cu alta ocazie poate. Pentru acum, va rog, DND. Mai vorbim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu